Basmul.Legenda. Parabola.Snoave.Schița.Povestirea, Nuvela

1.      Basmul

       Basmul (din cuvântul slav Basni : născocire, scornire )este o naraţiune populară sau cultă, în proză sau în versuri, de mare întindere şi cu multe personaje ,în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice( miraculoase, ireale), fiind săvârşite de eroi cu puteri supranaturale şi prezentând lupta dintre bine şi rău. Finalul basmului aduce , de obicei, victoria binelui asupra răului. La originea lui, basmul este de fapt o poveste născocită de popor, având caracter oral, adică fiind transmis prin viu grai. Autorul poveştii nu este cunoscut.

Basmul este rezultatul contribuţiei mai multor creatori necunoscuţi din popor, din mai multe generaţii.

La toate popoarele, basmele au fost culese şi cizelate de către folclorişti şi scriitori. La români, culegătorul cel mai talentat a fost Petre Ispirescu.

Exemple

1.      Basme populare : Greuceanu, Sarea în bucate - Petre Ispirescu.

2.      Basme culte : Neghiniţă-Barbu Şt. Delavrancea ; Fata babei şi fata moşneagului, Harap-alb - Ion Creangă; Ileana cea şireată – Ioan Slavici.

3.      Basme din literatura universală : Peştişorul de aur – Basm rusesc ; Cenușăreasa – Fraţii Grimm; Motanul încălțat – Charles Perrault; Soldatul de plumb – H.C. Andersen; Prinţul fericit – Oscar Wilde.

                                 2.      Legenda

          Legenda (din fr. Le’gende – lat. legenda – care trebuie citit) este o povestire populară sau cultă, în proză sau în versuri, amestec de adevăr sau născocire, care dă o explicaţie imaginară unui fapt real. Această operă narativă epică ne explică, în felul ei, originea unor fiinţe , plante, animale(Legenda ciocârliei, Legenda ghiocelului, Legenda bradului, Legenda calului etc.). Tot legendele populare ne dau explicații, uneori naive, despre denumirea unor râuri (Legenda Mureşului şi Oltului), ale unor localităţi ( Legenda Iaşului, Legenda Bucureştiului) sau chiar ale statelor şi stemelor ţărilor din vatra românească (Legenda lui Dragoş-Vodă, Legenda lui Negru-Vodă).

Exemple

1.      Legenda ciocârliei, Dochia şi Traian

2.      Muma lui Ştefan cel Mare : Dimitrie Bolintineanu

3.      Legenda rândunicăi : Vasile Alecsandri

4.      Legendele Olimpului: Al. Mitru

3.      Parabola

            Parabola( din lat. parabola, fr. parabole) este o pildă sau o istorioară cu un conţinut religios sau moral. Se defineşte ca o naraţiune care dezvăluie un adevăr general prin asemănarea acestuia cu un fapt real.

În Biblie găsim numeroase parabole(pilde), care explică învăţăturile Domnului nostru Isus Hristos, într-un mod limpede, pe înţelesul tuturor(inclusiv pentru copii), prin exemple din viaţa de zi cu zi.

Pildele lui Isus pornesc de la comparaţii cu viaţa oamenilor : pescuitul, agricultura, păstoritul.

Exemple

1.      Pilda fiului risipitor

2.      Parabola samariteanului milos

3.      Pilda despre oaia rătăcită

4.      Pilda cu talanţii

    4.Snoave

               Snoava(vechiul slav iz nova - din nou), este o scurtă istorioară hazlie. Această operă literară narativă, epică, de scurtă întindere, cu caracter umoristic, satirizează şi face nare haz pe seama unor defecte omeneşti ca lenea, beţia, hoţia, prostia, zgârcenia etc. Snoava populară se înrudeşte cu anecdota, prin nota glumeaţă şi trimitere la fapte reale. Personajele cele mai cunoscute ale snoavelor româneşti sunt Păcală şi Tândală

Exemple

1.      Păcală avocat

2.      De-ale lui Păcală

3.      Trei lăudăroşi

4.      Trei mincinoşi

5.      Povestea vorbii : Anton Pann

5.Schița

Schiţa(de la a schiţa<it. schizzare)este o specie a genului epic, în proză, de mică întindere şi cu număr redus de personaje, cu acţiune limitată la un singur episod, semnificativ, din viaţa unui personaj ( sau a mai multor personaje).Intriga schiţei e simplă. Cuprinde doar câteva pagini dintr-o carte.

Şcolarii îndrăgesc mai ales schiţele semnate de I.L.Caragiale, B.Şt.Delavrancea, Emil Gârleanu,Tudor Arghezi etc.

Exemple

1.      Vizita, Bubico : I.L.Caragiale

2.      Bunicul: Barbu Ştefănescu Delavrancea

3.      Sărăcuţul!...: Emil Gârleanu

4.      Cartea cu jucării : Tudor Arghezi

5.      Broasca săltăreaţă din ţinutul Calaveras : Mark Twain

6.  Povestirea, Nuvela

          Nuvela(din fr. nouvelle, it. novella, noutatea, nuvelă) este o operă literară în proză, cu acţiune mai dezvoltată decât cea din schiţă, cu mai multe personaje, fapte şi întâmplări ale eroilor. Personajele create de autor nu mai sunt doar ”schiţate”, portretul lor fizic şi moral se conturează pe parcursul întregii acţiuni, în diferite situaţii de viaţă. Intriga nuvelei este mai complexă.

Dimensional, nuvela se situează între schiţă şi roman. La origine, nuvela se confundă cu povestirea. 

Exemple

1.      Amintiri din copilărie : Ion Creangă

2.      Popa Tanda: Ioan Slavici

3.      Domnul Vucea : B. Şt. Delavrancea

4.      Domnu Trandafir, Dumbrava minunată: Mihail Sadoveanu

5.      Prăvale-Baba : Ionel Teodoreanu

                              

Texte pentru clasa I

                                          La sanie

Cerul era acoperit cu nori. Ieri a nins. Omătul e rece. Pe omăt alunecă sania. Ticu vine la mine. El are o sanie nouă. Ne suim pe sanie. Alunecăm cu ea pe omătul mare. Soarele moaie omătul. Noi plecăm acasă.

                                           Vara mea

Didina e vara mea. Ea are o ie nouă. E cu-sută cu cu arnici de culoare verde. Are paiete mici colorate. Eu am o maramă mare. Ea ia marama mea. O pune pe cap. Se uită la mine. Vine mama. Ea ne dă dude coapte.

- Ce dude mari! spune Didina.

                             Tocul meu

Eu am un toc nou. E mic. Capacul e maro. Are cerneală multă. Eu scriu cu el temele. Sora mea se uită la mine. Eu vreau să scriu cu el o poveste. Povestea e cu un pitic. Carmen cere tocul meu. Ea scrie o scrisoare. Eu privesc. Am un toc minunat.

                             Camera mea

        

Eu am camera mea. Camera e văruită. Pe perete am o carpetă cu violete. O privesc mereu. Vine mama. Ea spune:

- Vrei să mături camera?

- Vreau.

Noi terminăm lucrul. Ce curată e camera mea!

                          După vulpe

  Doi dulăi au plecat după vulpe.Pe drum au dat peste un pod rupt.

- Oare vulpea a trecut pe pod ?

  Ei au adulmecat urmele. Urmele cumetrei se pierdeau pe potecă.

 Te prindem cumătră ! Descoperim noi unde ai dus păsările din curte !

                               Marele povestitor

Mihaela şi Mihnea au plecat în parcul Herăstrău. Acolo s-au întâlnit cu domnul Horia.El este din satul Humuleşti.Stau pe o bancă, la umbra unui copac.

Domnul Horia le spune despre marele povestitor Ion Creangă. Acesta a scris: „Harap-Alb”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Soacra cu trei nurori”, „Povestea porcului”, „Acul şi barosul”, „Inul şi cămeşa”, „Povestea unui om leneş” şi altele.

                       Lampa lui Aladin

Aladin a zărit pe lampa veche nişte litere. Ca să le poată citi, a frecat bine lampa. În acea clipă, din ea s-a înălţat un duh uriaş.

- Ce grozav e afară! Încântat de cunoştinţă, stăpâne! l-a salutat el şi a făcut o plecăciune.

- Ce spui? s-a mirat Aladin. Eu, stăpânul tău?

- Exact, tinere! l-a lămurit duhul. Pot să-ţi îndeplinesc orice dorinţă.

                        Broscuţa fermecată

Fiica împăratului s-a jucat cu mingea toată ziua. Era jocul preferat. Din greşeală, mingea a căzut în fântână. Fata a început să plângă. Cum se jeluia ea, s-a auzit un glas:

- Ce ţi s-a întâmplat, domniţă? De ce plângi aşa?

- Ah, tu erai, broscoiule? s-a mirat ea. Iată, mi-a căzut mingea de aur în fântână.

Broscoiul i-a spus:

- Doar atât? Lasă, te ajut eu. Dar ce îmi dai în schimb?

- Orice! i-a promis domniţa hotărâtă.

                           Albă-ca-Zăpada

Regina cea rea şi-a pus în gând s-o ucidă pe fată. S-a preschimbat într-o bătrânică mică, gârbovită, cu chip blând.

A pregătit un măr otrăvit şi s-a apropiat de căsuţa piticilor.

A început să strige:

- Mere! Mere de vânzare!

- Plecă de aici, bunicuţo! Te rog pleacă, i-a spus Albă-ca-Zăpada. Piticii nu mă lasă să deschid nimănui.

                             Bambi

Iepuraşul era mic şi sprinten. Avea blăniţa cenuşie şi lăbuţele groase. Numele lui era Bocănel.

Într-o zi el alerga prin desiş, strigând din răsputeri:

- Veniţi repede cu toţii! S-a născut un prinţ!

- Un prinţ? s-au mirat animalele. Unde este?

În adâncul pădurii îl găsiră pe prinţişor. El dormea liniştit lângă mama sa.

Toate vieţuitoarele s-au apropiat încetişor să admire căpriorul.

- Ce mic şi drăgălaş este! a zis bursucul.

- Numele său este Bambi. El este prinţul pădurii! s-a lăudat căprioara.

Cerbul s-a uitat mândru la puiul mic şi gingaş.